SANTIERE ARHEOLOGICE SCOALA

Facultatea de Litere, Filosofie si Istorie din cadrul Universitatii de Vest Timisoara, in colaborare cu Centrul de Studii de Istorie si Arheologie Timisoara, organizeaza in fiecare an 4 santiere arheologice scoala, unde studentii anului I din cadrul sectiilor Istorie pura, Istorie - o lb. straina si Teologie - Istorie efectueaza practica arheologica obligatorie:

• Complexul arheologic roman Tibiscum (loc. Jupa, jud. Caras-Severin, Romania) - 1-20 iulie (cazare in dormitoare si corturi individuale, masa la comun);

• Complexul arheologic roman Praetorium (loc. Mehadia, jud. Caras-Severin, Romania) - 1-15 august (cazare in corturi individuale, masa la comun);

• Complexul arheologic post-roman Sanicolaul Mare (loc. Sanicolaul Mare, jud. Timis, Romania) - 1-20 iulie (cazare in internatul liceului din localitate, masa la cantina liceului);

• Complexul arheologic roman de la Dalboset (loc. Dalboset, jud. Caras-Severin, Romania) - 1-15 august (cazare in corturi individuale, masa la comun).

Cadrele didactice ofera coordonare si asistenta de specialitate, cursuri practice de ceramologie, desen tehnic, tehnici de sapatura, inventariere si gestionare a artefactelor, iar la cerere se organizeaza excursii cu caracter stiintific.

COMPLEXUL ARHEOLOGIC ROMAN DE LA TIBISCUM:

Stadiul cercetarilor arheologice la Jupa. Importanta sitului arheologic

Situl arheologic de epoca romana din apropierea satului Jupa (jud. Caras-Severin) este pana in prezent cel mai intens cercetat din Banat si mai bine cunoscut in literatura arheologica de specialitate. Chiar daca aceste informatii sunt incurajatoare, sapaturile arheologice nu au reusit sa dezveleasca decat cca. 5% din ruinele anticului TIBISCVM. Suprafata totala a terenului incarcat de sarcina istorica este de aprox. 27 ha. Stim la ora actuala ca localitatea antica a detinut in secolul III d.Hr. titlul de municipium si se incadra intre cele mai importante orase din provincia Dacia, aflandu-se chiar pe drumul imperial ce cobora de la Porolissum  si se bifurca  aici spre Dierna si Lederata. Aflat in apropierea capitalei provinciei Colonia Ulpia Traiana Dacica Sarmizegetusa, Tibiscum va apartine teritorial de ea, unitatile militare stationate aici fiind insarcinate cu apararea marii metropole si a drumurilor ce duceau inspre ea, impotriva barbarilor din vest: sarmatii-iazygi.

Evolutia castrului. Unitatile militare

Istoria asezarii incepe catre finele primului razboi dacic a lui Traian cand un detasament dintr-o unitate romana (probabil din Legio IIII Flavia Felix) isi stabileste locul de garnizoana pe malul stang al Timisului (Tibiscus) intr-un castellum de aprox. 60 x 60 m (Castrul I) de pamant si lemn. Acest "fort" are o viata scurta, el disparand probabil impreuna cu garnizoana intr-un violent incendiu foarte posibil in timpul evenimentelor cand este luat prizonier Longinius de catre daci si Decebal incearca sa-si elibereze regatul de romani incalcand cu buna stiinta conditiile pacii.
La sfarsitul celui de-al doilea razboi dacic pe fostul loc al castrului I se ridica un castellum (Castrul II) de pamant si lemn, de 101 x 100 m, de catre Cohors I Sagittariorum, care ramane si unitatea de garnizoana a acestuia pe timpul domniei imparatului Traian. Unitatea auxiliara se compunea la acea data din 500 arcasi sirieni, pedestri, care ulterior, spre sfarsitul secolului II d.Hr. isi vor mari efectivul la 1000 de soldati avand de asta data loc de garnizoana castrul de la Drobeta.
Moartea lui Traian si evenimentele zbuciumate din Dacia de la inceputul domniei lui Hadrian se resimt si in viata din castru, palisada din lemn fiind inlocuita in graba cu un zid de piatra. Aproximativ tot in aceasta perioada la Tibiscum va mai cantona si o unitate neregulata formata tot din arcasi sirieni originari din Palmyra.
Castrul devenind neincapator, cu atat mai mult cu cat pe langa Numerus Palmarenorum, in timpul domniei lui Antoninus Pius se stabileste la Tibiscum si o unitate neregulata de sulitasi calari Numerus Maurorum, pe langa fortificatia de piatra acum a cohortei I Sagittariorum se ridica in imediata vecinatate un castru foarte larg ce adapostea unitatile nou venite (Castrul III). Aparitia Castrului IV construit direct in piatra si care ingloba teritorial suprafetele castrelor II si III se preduce la inceputul anilor 60 ai secolului II d.Hr. cand se stabileste la TIBISCVM Cohors I Vindelicorum milliaria eq. c.R., o unitate auxiliara de 1000 de soldati de origine celto-germanica. Dimensiunile castrului mare de piatra (IV) sunt de cca. 250 x 175 m si are o forma usor trapezoidala.

Vicus-ul militar

Vicus-ul militar este locul unde soldatul, in timp de pace isi desfasoara viata alaturi de familie, lucrandu-si bucata de pamant sau ocupandu-se de mestesuguri si comert. Asezarea se ridica in vecinatatea nordica si nord-estica a castrului si apare deodata cu prima stationare a unei unitati militare romane la TIBISCVM. Pana acum au fost dezgropate 12 cladiri din vicus.

Viata economica

Numeroasele descoperiri arheologice atat din castru cat si din vicus ne sugereaza existenta unui puternic centru mestesugaresc la TIBISCVM. Textul unei inscriptii provenind foarte probabil de la Tibiscum vorbeste de existenta unui collegium fabrum (colegiu al mestesugarilor fierari). insa in acest colegiu intrau si alti meseriasi: dulgheri, zidari, tabacari, olari etc. Descoperirea mai multor cuptoare de olari, tipare pentru opaite si figurine din lut, caramizi stampilate civile si militare vorbesc despre puternica productie ceramica ce o avea localitatea in antichitate.
Cea mai spectaculoasa descoperire de la TIBISCVM o reprezinta atelierul de sticlarie dezvelit in Cladirea I si Cladirea VII din asezarea civila. Acestea erau axate pe producerea de podoabe din sticla indeosebi margele, pana acum fiind cunoscute peste 12 tipuri de forme, fiecare cu mai multe variante de culori. Este foarte clar ca nu mai avem de a face cu o productie axata doar pentru necesarul intern al asezarii ci este destinata schimbului extern, sarmatii iazygi fiind foarte mari amatori de asemenea margele.
Ateliere de bronzieri s-au descoperit in numar mare atat in castru cat si in asezarea civila, iar productia lor este diversa de la piese de echipament militar si harnasament pana la podoabe si fibule.
Comertul intens este certificat de prezenta amforelor egeene, hispanice, italice si africane si ceramicii de lux, terra sigillata din Gallia sudica si centrala, de Arretium sau din Germania, de Westerndorf si Reizabern.

Viata spirituala

Credintele religioase. Pana in prezent s-a descoperit doar un templu inchinat lui Apollo, zeul virilitatii masculine, a muzicii, a Soarelui, dar si zeul vindecator. La inceputul secolului al III-lea d.Hr. lacasul de cult este refacut de Cohors I Vindelicorum milliaria, iar in 214 d.Hr. o inscriptie ne sugereaza ca pe aici a trecut imparatul Caracalla cu legatul sau imperial Lucius Marius Perpetuus, fost guvernator al Moesiei Superior.
Tot pe baza de inscriptii si monumente sculpturale se presupune faptul ca la Tibiscum au mai existat un templu a lui Juppiter, a lui Liber Pater, Hercules si a divinitatii siriene Malagbell.

Credintele funerare. Necropolele din jurul anticului Tibiscum nu au fost deocamdata cercetate arheologic. Au fost insa descoperite mai multe inscriptii funerare refolosite intr-o epoca postromana la intarirea incintei castrului. Deosebit de valoroase din punct de vedere istoric sunt patru inscriptii bilingve romano-palmyriene. Maurii se disting prin pietrele de mormant impartite in doua registre verticale.
 

Imagini Sector III 2003/2004, Punct "Chei":

Imagini video Sector III 2004, Punct "Chei":

webmaster: dmicle@litere.uvt.ro